Sună telefonul. Vero ridică privirea şi aşteptă. Conform înţelegerii, trebuia să sune de trei ori. Telefonul sună şi a treia oară. Răspunse.
- Vulturul pleşuv? întrebă persoana de la celălalt fir.
- Da, răspunse Vero, sec.
- Totul merge conform planului. În locul stabilit, vei găsi pachetul şi restul instrucţiunilor.
Vero şterse apelul. Scoase carneţelul şi pixul din buzunarul interior al hainei. Rupse o foaie din carneţel şi notă ceva. Se răzgândi. Şterse. În loc s-o arunce, o împături şi o băgă în buzunarul de la pantaloni. Lucra de 20 de ani în cadrul serviciilor secrete. Era unul dintre cei mai buni agenţi. De data asta avea un caz dificil. Îşi asumase multe riscuri şi viaţa îi atârna de… Cu ajutorul celui mai bun prieten, reuşise să se infiltreze în gaşcă. John era informatorul lui. Vero se uită la ceas. Mai am jumătate de oră la dispoziţie, gândi el. Îşi aprinse ţigara şi îşi turnă două degete de whisky. Auzi iar telefonul. Ăştia sunt de-a dreptul enervanţi, îşi zise.
***
În clădirea de vizavi, un puşcaş îl urmărea prin lunetă.
- Dobitocule, ce-a notat? îl întrebă o voce puternică din spatele său.
- Stătea cu spatele, nu am văzut… Şi căzu fulgerat, primind sărutul rece al glonţului.
***
Vero răspunse la telefon:
- Da?
- Nu te duce! Nu… şi se auzi o pocnitură.
Era vocea lui John. Încerca să-l avertizeze. Vero stinse ţigara rapid, dădu paharul pe gât, îşi verifică pistolul, îşi puse pardesiul, stinse lumina şi plecă. În acelaşi timp, în clădirea de vizavi, de lângă fereastră se desprinse o siluetă.
Vero ieşi în stradă. Începu să plouă. E din aia trecătoare, îşi zise în sinea lui. Şi râzând, continuă, Trece până la piele… Îşi ridică gulerul de la pardesiu şi se îndreptă spre metrou. Îşi mai aprinse o ţigară. Ce s-o fi întâmplat cu John? gândi el. Aruncă ţigara în coşul de gunoi din drum şi coborî treptele de la metrou. Scoase telefonul şi trimise un mesaj. Apoi îl şterse. În secunda următoare, simţi o lovitură în ceafă şi îşi pierdu cunoştinţa.
***
- Şi-a revenit! spuse o voce.
Vero îşi recăpătă cunoştinţa. Simţi că-i plezneşte capul de durere. Îşi dădu seama că era legat de scaun. Iar proiectorul îi bătea fix în ochi. Pe masă, alături, telefonul, pistolul, actele, carneţelul, pixul şi tot ce mai avea prin buzunare. Hârtiuţa împăturită dispăruse.
- Unde şi când va avea loc transportul? îl întrebă o voce puternică.
- Nu ştiu, răspunse Vero.
Primi un pumn în falcă. Îi dădu sângele pe nas şi leşină. Se trezi cu o găleată de apă rece în cap. În lumina puternică a proiectorului reuşi să desluşească o siluetă. Văzu în faţă hârtia pe care notase.
- Unde-i hârtia pe care ai notat instrucţiunile? Asta e goală! ţipă la el vocea puternică.
- Nu am notat nimic, răspunse Vero.
- Minţi!
În secunda următoare, uşa se deschise şi John fu trântit pe jos lângă el. Era legat de mâini şi de picioare. Musculosul se apropie de Vero şi-i lipi pistolul de cap.
- Dacă nu-mi spui ce conţine foaia, prietenul tău moare! ţipă musculosul către John.
***
Pe Vero îl cunoscuse la casa de copii. Părinţii lui muriseră într-un accident, iar el fusese abandonat la orfelinat cu câteva zile înainte. Încă de atunci s-a legat o prietenie trainică între ei. John a fost întotdeauna băiatul cel rău şi nu de puţine ori intra în cele mai urâte încurcături. Iar Vero cel pricăjit îi salva pielea de fiecare dată. Era rândul lui să-l salveze…
***
Vero nu scoase un sunet.
- Deci… vreau să ştiu unde-i nenorocita aia de foaie! ţipă musculosul.
- Foaia… încercă John să vorbească…
- John, taci! ţipă Vero.
Musculosul armă pistolul şi se pregăti să apese pe trăgaci.
- Foaia a fost scrisă cu… a ţipat John.
- John, taci naibii din gură! îl întrerupse Vero.
Musculosul îl pocni pe Vero peste ceafă cu patul pistolului. Brusc, uşa se trânti de perete:
- Serviciile secrete! Mâinile sus!
O duzină de mascaţi cu mitraliere îi înconjurară rapid. Îi dezarmară pe musculos şi gaşca lui de mafioţi, le puseră cătuşele şi-i scoaseră din încăpere.
- Vero, eşti ok? îl întrebă agenta de la serviciile secrete.
- Mda… Mai bine i-ai pune un căluş ăstuia că vorbeşte când nu trebuie… zise Vero şi se uită chiorâş spre John.
Amândoi au fost dezlegaţi rapid. Vero se repezi spre John şi-l scutură bine.
- Eşti nebun? Dai informaţii din casă?
- Voiai să te omoare? Nu-mi permiteam asta… Trebuia să te salvez cu orice preţ, răspunse John.
- Noroc că nu era foaia bună, zise Vero. Pe cea bună am aruncat-o pe drum, odată cu ţigara. Cine trebuia s-o ia, bănuiesc că a luat-o deja.
Agenta de la serviciile secrete spuse zâmbind:
- Da, am reuşit s-o recuperăm. Am băgat-o în congelator şi a reapărut scrisul. Deştepte pixurile astea termo-reactive! Un banal pix cu gumă, însă un pix care şterge în mod inteligent… Ar trebui să dotăm toate secţiile cu pixuri de-astea, Pilot Frixion.
- Mai puţin un imbecil ca John, zise Vero. Da’ chiar, nu mi-ai spus… cum naiba ai ajuns în mâinile lor…?!
