Memorialul Sighet, titlul de patrimoniu cultural european

Memorialul Sighet este unul dintre cele 9 situri ce marchează sau simbolizează lupta pentru istoria, integrarea, idealurile și valorile europene selectate pentru a primi titlul de patrimoniu cultural european (European Cultural Label). 

Din 2013, aceste situri au fost selectate cu atenție pentru valoarea lor simbolică, rolul pe care l-au jucat în istoria europeană și felul în care apropie Uniunea Europeană și cetățenii săi.

De ce este unic Patrimoniul European și de ce se diferențiază de Lista Patrimoniului Mondial UNESCO? Există trei diferențe-cheie:

  • Siturile de patrimoniu european aduc la viață povestea europeană și istoria din spatele acestora
  • Accentul se pune pe promovarea dimensiunii europene a siturilor și pe asigurarea accesului la acestea; include organizarea unor activități educaționale, în special pentru tineri
  • Siturile de patrimoniu european pot fi întâlnite individual sau ca parte a unei rețele. Vizitatorii pot simți cu adevărat amploarea a ceea ce Europa are de oferit

Selecția a fost anunțată înaintea lansării Anului european al patrimoniului cultural, anul 2018, la Forumul cultural european de la Milano. Celelalte situri  sunt: siturile de patrimoniu muzical din Leipzig (Germania); complexul sinagogal de pe strada Dohány (Ungaria); Fortul Cadine (Italia); Biserica Javorca (Slovenia); fostul lagăr Natzweiler și lagărele adiacente (Franța și Germania); Bois du Cazier (Belgia); satul Schengen (Luxemburg) și Tratatul de la Maastricht (Olanda).

Siturile de patrimoniu muzical din Leipzig (Germania) – sunt nouă locații din Leipzig, care reprezintă diverse episoade din istoria sa muzicală, inclusiv biserici și instituții de învățământ, ansambluri și compozitori individuali. Acest sit întruchipează continuitatea dinamică a unei tradiții europene specifice în ceea ce privește muzica și implicarea civică.

Construită în anii 1850, Sinagoga de pe strada Dohány (Ungaria) este cea mai mare din Europa și a doua cea mai mare din lume. În împrejurimile sale se află un muzeu și arhive, un memorial pentru 10.000 de soldați maghiari evrei care și-au pierdut viața în Primul Război Mondial, o grădină folosită drept cimitir pentru victimele Holocaustului, precum și Parcul Memorial Wallenberg. Complexul de pe strada Dohány reprezintă un simbol al integrării, al memoriei și al dialogului deschis.

Fortul Cadine (Italia), un sistem fortificat de apărare, de aproximativ 80 de astfel de monumente construite între 1860 și 1915, în regiunea Trento, reprezintă o rememorare a diviziunilor istorice, a conflictelor militare și a frontierelor în schimbare și oferă contextul necesar pentru a înțelege mai bine valoarea frontierelor deschise și a liberei circulații.

Biserica Memorială Javorca (Slovenia) este o piesă unică stil Art Nouveau, construită în munți, de către soldații din primul război mondial, pentru a-i comemora pe soldații căzuți, indiferent de originea și cultura lor. Astăzi, biserica și spațiul său cultural continuă să simbolizeze această chemare la reconciliere și puterea unificatoare a creației.

Fostul lagăr Natzweiler și lagărele adiacente (Franța și Germania) operate între 1941 și 1945 pe ambele maluri ale Rinului, care au aparținut celui de-al Treilea Reich și care fac parte din Franța și Germania de astăzi. În aceste lagăre, deținuții din aproape toate țările europene au fost supuși terorii naziste. Mulți dintre prizonieri erau exploatați la muncă forțată.

Memorialul Sighet (România) oferă o perspectivă asupra represiunii regimurilor comuniste din Europa pe parcursul secolului al XX-lea, incluzând moartea și suferința din interiorul și exteriorul zidurilor închisorii.

”Dacă vrem să nu ne mai ferim de vorbele mari, atunci ne putem da seama că adevărata Catedrală a Neamului aici se află: lângă suferința celor înfometați, însetați, sleiți, uciși și cărăra nu li s-a făcut încă altă dreptate, se cuvine să ne închinăm, dar și să ne întrebăm: cum a fost cu putință?” (Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, 2003)

(c) Toate drepturile rezervate

Bois du Cazier (Belgia), situl minier de cărbune descrie clasele muncitoare și imigrația în Valonia (Belgia), în secolul al XX-lea. În 1956, întregul sit a fost scena unui dezastru în care au murit 262 de persoane, de 12 naționalități diferite. Activitățile miniere s-au oprit în 1967, iar din 2002, situl a fost transformat într-un muzeu dedicat industriei cărbunelui, fierului și sticlei. Acesta reamintește solidaritatea europeană, așa cum s-a demonstrat în urma dezastrului din 1956, care a declanșat, de asemenea, crearea unui organism de sănătate și siguranță de către Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.

Satul Schengen (Luxemburg) este situat pe malurile râului Moselle, lângă granița Luxemburgului, a Germaniei și a Franței. Aici s-au semnat Acordul Schengen și Convenția de Implementare Schengen – pe o navă de croazieră, în 1985 și 1990. În sat, mai multe locuri menționează acordul, inclusiv Centrul European Schengen cu muzeul său. Schengen a devenit eponimul liberei circulații în Europa de la semnarea Acordului Schengen.

Tratatul de la Maastricht (Olanda) a reprezentat o piatră de hotar pentru integrarea europeană; aici, în Maastricht, cele 12 state membre au convenit să ia parte la uniunea economică și monetară care să conducă la introducerea monedei euro, să consolideze reprezentarea democratică și să extindă competențele spre noi domenii, cum ar fi cultura. Clădirea în care a fost negociat și apoi semnat tratatul, la 7 februarie 1992, este astăzi centrul de vizite și expoziții.

European Communities – Christian Lambiotte, 1992

Comisarul european pentru educație, cultură, tineret și sport, Tibor Navracsics, a declarat: „Uniunea Europeană este construită pe valori precum pace, libertate, toleranță și solidaritate. Acestea nu trebuie să fie considerate ca fiind un dat, trebuie să actionăm pentru a le păstra în fiecare zi. Toate siturile de pe lista de patrimoniul cultural european promovează aceste valori și ne amintesc de toți cei care au luptat să le instaureze și să le păstreze. Aștept cu nerăbdare să sărbătoresc cele nouă situri ce vor fi adăugate pe listă în timpul Anului european al patrimoniului cultural în 2018.

Un juriu independent înființat de Comisie  a ales noile situri dintr-o listă de 25 de candidaturi, preselectate de statele membre care au participat la această inițiativă. Se ajunge astfel la 38 de situri care au fost alese să primească titlul de patrimoniu cultural european. Comisia va desemna siturile în mod oficial în februarie 2018, iar ceremonia oficială va avea loc în luna martie, în Bulgaria.

 

Acest articol a fost citit de 54 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge