Legenda celor 12 plante miraculoase

A fost odata ca niciodata… ca de n-ar fi fost, n-as fi avut ce sa povestesc acum… Era odata intr-un sat de munte, un flacau tare bolnav. Se implinea anul si el nu se ridicase din pat, atat de bolnav era. Trecura pe la el doftori, oameni invatati, vrajitoare, dar nici unul nu fu in stare sa-i gaseasca leacul. Nici descantatoarele nu reusira sa-l inzdraveneasca. Una zicea ca e slabit, alta c-ar avea stomacul sucit, alta ca e far’ de leac. Numai tanara si frumoasa sa iubita mai reusea sa-i aduca o raza de lumina in suflet. Veghea la capul sau zi si noapte. Asa se face ca intr-o noapte, fetei i-a aparut insusi Dumnezeu in vis si i-a spus: „Necazul tau se sfarsi curand… mergi peste 12 munti, 12 vai si 12 ape. Acolo vei gasi cele trebuincioase pentru a-ti inzdraveni barbatul. Vei fi pusa la grea incercare. Doar natura iti va fi aliat si numai ea, nu te increde in nimeni…”

Ce sa faca biata de ea ca doar isi iubea tare barbatul…  Vorba ceea, dragostea trece prin apa si tot nu se uda. Astfel ca a hotarat sa-si asculte visul. Si-a pornit la drum catre cei munti de piatra, 12 la numar. Drum lung si anevoios, carari intortocheate si neumblate de picior de om. Dar incercarea moarte n-are… numai dragostea pentru iubit ii ghida pasii.  Natura i se arata in toata splendoarea. Adierile de vant o dezmierdau, iar soarele ii mangaia trupul. Narile i se umpleau de mireasma florilor. Astfel, insotita de natura, reusi sa treaca cu bine cei 12 munti si ajunse in vai. Aici, pasari mii, de toate marimile si culorile, o insoteau in triluri care mai de care mai mestesugite. Cale lunga, socoti ea, dar drum de intors nici pomeneala. Trebuia sa gaseasca leacul. Nu intelegea cum natura o va ajuta… dar glasul inimii ii soptea ca totul va fi bine.

Inca o zi si o noapte de mers si ajunse si la ape. Rauri involburate de te treceau fiorii. Grea incercare, gandi biata de ea. Dar credinta si dragostea o ajutara sa gaseasca drumul bun si astfel ca trecu cu bine si aceasta incercare. Langa cea de-a 12-a apa, doar cativa copaci ciudati. Si nimic altceva. Deznadejdea si dezamagirea incepura sa puna stapanire pe sufletul ei. Fata lasa traistuta cu merinde jos. Care or fi cele trebuincioase? spuse ea cu voce tare. Cand deodata auzi o voce langa ea:

–          Ce stai tu si gandesti asa, fata hai?

Fata se uita in stanga, se uita in dreapta. Nici tipenie de om. Acolo, ce sa vezi, langa apa, un copac care isi tremura crengile lungi pana in pamant, vorbi din nou:

–          Ce cauti tu in imparatia noastra cand nici picior de om nu trece pe aici?

–          Iaca am venit sa caut cele 12 miraculoase pentru a-l inzdraveni pe mandrutul meu, spuse fata noastra.

–          He, he, incepu sa rada copacul cu crengile lungi. Mai intai trebuie sa-mi raspunzi la o ghicitoare:

„O batrana suparata / Peste ape aplecata.”

–          Salcie! Tu esti oare? intreba fata uimita.

–          He, he, ai ghicit! Ai ghicit! raspunse salcia. Ia de-aici o bucata din scoarta mea, iti va fi de folos. Are proprietati antiinflamatorii, nu degeaba mi se spune si aspirina vegetala…

–          Dar de ce suparata, draga salcie? intreba fata, bagand scoarta de salcie in traista.

–          Pentru ca oamenii… oamenii nu au incredere in noi. In natura, in tot ceea ce ne inconjoara. Natura e una cu pamantul, cu luna, cu soarele, dar si cu omul. Armonia naturii nu cunoaste limite. Or oamenii nu ne mai recunosc. Suntem aruncati ici, colea, taiati, jumuliti… Or noi aici avem un scop. Trebuie doar sa fim redescoperiti. Noi suntem leacul pentru orice boala. Pentru trup si minte.

–          Pentru orice boala? zise fata uimita. Deci ma poti ajuta sa-mi vindec barbatul?

–          Eu singura nu pot. Doar in combinatie cu fratii mei… Dar stai asa, ii chem indata.

Si numa’ ce isi scutura coroana ca si aparura ciudateniile. Una dupa alta, in sir, ca la moara: migdalul, mesteacanul pufos, teiul argintiu, coacazul negru, magnolia, ghimbirul, socul, urzica, orzul verde, stejarul si ginkgo biloba.

–          Sa ne traiesti, iubita Salcie! Cu ce-ti putem fi de folos? intreba falnicul mesteacan pufos.

–          Iaca fata asta cauta un leac pentru mandrul ei. Sa-i dam putin din comorile noastre cele mai de pret.

Fata se uita uimita cum migdalul ii puse o migdala in traista, mesteacanul, mugurii, teiul, cateva flori, coacazul negru se scutura de cativa ciorchini de coacaze, magnolia darui si ea petale, socul, buchetele atat de parfumate, urzica cea uracioasa arunca si ea un fir colo, orzul verde sari direct in traista, stejarul scoase din scoarta sa o bucata buna, iar gingko biloba lasa cateva frunze.

–          Acum fata buna, mergi acasa. Foloseste tot ce ti-am dat noi. Toate cele 12 plante. Amesteca-le si timp de o luna sa le dai negresit barbatului tau. Toate laolalta fac treaba tare buna. Vor reda starea de bine a trupului, cu efecte benefice asupra imunităţii, a sistemului circulator, a sistemului digestiv si multe, multe vitamine, proteine şi enzime. Si spune, dara, oamenilor ca natura este… aliatul lor. Suntem aici alaturi de ei si pentru ei.

De atunci oamenii au aflat despre cele 12 plante miraculoase si beneficiile naturii.

cutie-12-plante

Acest articol a fost citit de 3807 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

6 thoughts on “Legenda celor 12 plante miraculoase

Lasă un răspuns la Constantins Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge