Justice has no gender, stereotipurile față de copiii cu dizabilități și/sau de etnie

În școala generală, la orele de literatură română, se adunau două clase atunci când lipsea un profesor. De obicei, în acele ore, profesorul suplinitor ne punea să citim textele din manual. Fiecare elev citea un fragment.

”Hai, mai citește-ne ceva!”, îmi spunea colega de lângă mine, în pauza dintre cele două ore de română. Și le citeam din manual. Ceilalți se adunau în jurul meu și chicoteau pe înfundate. Hihihi, hahaha. Citeam cursiv, dar, din cauza  handicapului de auz, aveam probleme cu pronunțarea corectă a anumitor litere sau grupuri de litere. Hihihi, hahaha, chicoteau copiii de la clasa cealaltă. Citeam mai departe, încercând să nu-mi pese de răutățile lor. I-am iertat, dar n-am putut să uit niciodată. În general, copiii nu puteau înțelege că alții sunt altfel decât ei, cei ”normali”. Asta se întâmpla prin anii ’80.

40 de ani mai târziu, un elev în scaun cu rotile se luptă cu batjocura și birocrația din învățământul românesc. El vrea să învețe, însă nicio autoritate nu este în stare să-l integreze, în ciuda hotărârilor judecătorești executorii obținute de mama sa, Luminița Stoian. Astăzi, nici profesorii nu pot înțelege că alții sunt altfel decât ei și, din păcate, nu este singurul caz.

Pe 19 iulie a.c., Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Asociația Active Watch au semnat Acordul de Parteneriat în vederea implementării proiectului ”Justice has no gender” JUST/2016/RGEN/WAVA/9941. Acesta are ca obiectiv creșterea gradului de conșientizare în rândul a peste 15.000 de elevi români cu privire la efectele negative ale stereotipurilor de gen, față de persoanele cu dizabilități și/sau de etnie, în societatea românească. Astfel, 650 de elevi din 26 de licee, în colaborare cu 26 de profesori, cu sprijinul experților implicați în proiect, vor fi împuterniciți să devină activiști sociali care vor dezvolta campanii în propriile licee pentru a reduce discriminarea și violența pe criterii de gen.

De la acord și până la implementarea propriu-zisă e cale lungă, dar poate fi un prim pas de conștientizare și de acceptare a copiilor cu dizabilități și/sau de altă etnie. Însă cred în continuare că astfel de activități ar trebui să se desfășoare și în școlile generale nu numai în licee, acolo unde începe prima lor educație și formare și, poate, primul contact cu copiii ”altfel”.

foto unsplash.com

 

Acest articol a fost citit de 367 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

1 thought on “Justice has no gender, stereotipurile față de copiii cu dizabilități și/sau de etnie

    Berta

    (22/07/2017 - 22:29)

    Din pacate am iinchis in niste legi stupide orice posibilitate de evolutie! Sper sa putem schimba aceste lcururi.

    [Raspunde]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge