Buticurile din cartier

Buticurile, un fenomen al anilor ‘90. După Revoluție, mulți, inspirați de ideea libertății și a banilor, și-au deschis câte un mic magazin pe trotuare, la colț de stradă sau în piețe, acolo unde au presupus că e traficul mai mare. Magazin era impropriu spus, de fapt, un chioșc de 2-3 mp, construit din tablă și termopane. Cei care aveau chioșcurile pe trotuare n-au rezistat prea mult fiindcă, în 2000, Traian Băsescu, primarul general al Bucureștiului în acea perioadă, a pus în aplicare o hotărâre prin care prevedea „dezafectarea constructiilor provizorii neautorizate, fara posibilitatea intrarii retroactive in legalitate”. Chioșcurile fixe, tonetele și rulotele mobile trebuiau să fie demolate de către proprietar sau Primăria avea dreptul să ridice, transporte și depoziteze construcția fără ca proprietarul acesteia să ceară despăgubiri.

Unul dintre buticurile din cartier, amplasat strategic aproape de piață, într-un spațiu închiriat de la fosta societate de stat ICL Alimentara, în prezent Minerva SA, rezistă de ani buni. Mai întâi, butic cu de toate, apoi transformat în non-stop și pentru rătăciții care noaptea rămâneau fără băutură sau țigări. În fața buticului, își făceau veacul, în fiecare seară, câte 1-2-3 amărâți din zonă, care își luau băutură cu toți banii strânși peste zi. Dar nu era singurul magazin. În jurul pieței din cartier sunt și alte spații închiriate, folosite astfel: un magazin ceva mai mare, un fel de minimarket prin care poți să te plimbi cu coșul printre rafturile pline cu de toate, dar și cu adaosuri mult peste medie; un coafor și o frizerie, despărțite printr-un magazin cu carne de pui; un atelier de reparații televizoare, frigidere și alte electronice-electrocasnice (singurul atelier care există în cartier dinainte de `90!); un alt magazinaș cu de toate în locul atelierului de pantofi ; ”fotograful”, situat pe două nivele și care, la rându-i, a subînchiriat jumătate din spațiul de la parter unui magazin de papetărie și un minimarket cu franciză. Pe partea cealaltă, chiar vizavi de piață, un centru de pâine, un alt magazin cu mezeluri, conserve și alte cele, tip alimentara; o cârciumioară 3 in 1 cu șaormărie, pizzerie și cofetărie; un magazin cu ”totul la 3-10 lei”, trei farmacii, una în locul vechii cofetării, una în locul fostei alimentare (care s-a desființat aproape imediat după Revoluție) și o alta situată lângă un loto-pronosport, o măcelărie și un magazin cu haine „preț unic 13 lei”. În spatele pieței, o florărie, câteva tarabe cu haine, cosmetice și obiecte utile pentru casă.

Aceleași familii administrează, de ani de zile, magazinașele și tarabele din cartier. Periodic se transformă, dar nimeni nu renunță. Non-stop-ul s-a transformat din buticul cu de toate într-un magazin cu haine second-hand. Doi ani a rezistat, apoi a revenit, printr-un parteneriat cu o altă familie, la tipul de minimarket prin care te plimbi cu coșul. La magazinul cu franciză se schimbă mereu angajații; plătiți prost și cu program de 15 ore de muncă la 2 zile, stresați și terorizați de o familie de patroni nervoși, aceștia pleacă după câteva luni, apoi vin alții fără niciun chef să vândă, să te servească sau să fie amabili. Toate magazinele pun zilnic, pe geamuri, afișe cu așa-zise promoții și prețuri psihologice ca să te încânte să intri. Dar prețurile sunt mult prea mari față de supermarketuri. Unii sunt comozi și aleg să cumpere de la magazinele din cartier strictul necesar, alții preferă supermarketurile.

Luna trecută, patronul magazinului cu franciză a refuzat să mai aducă Pepsi. Se zvonea că va veni Mega Image în locul Poștei, iar acestuia îi era teamă că va rămâne fără clienți și voia astfel să forțeze mâna celor de la Pepsi pentru câțiva bănuți în minus. Săptămâna trecută, Mega Image și-a deschis un magazin nou chiar aici, în cartier, în locul Poștei, iar patronul francizei pierde client după client, în ciuda reducerii de câțiva bănuți, obținută de la Pepsi.

De câteva zile, aproape toți patronii magazinelor din cartier studiază prețurile și produsele gigantului Mega și afișează pe geamuri prețuri reduse, pe bune, cu câțiva bănuți. Ce nu are Mega apare a doua zi în magazinele din cartier. Economia de piață și lipsa educației antreprenoriale își spun cuvântul în cartier. Prețurile se schimbă, însă atitudinea micilor patroni, nu.

Jelmer Rozendal | freeimages.com
foto Jelmer Rozendal | freeimages.com

Acest articol a fost citit de 435 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge