Maramureșul, între tradiție și modernitate

De câțiva ani, tot aud sau citesc că ”satul moare”. Inclusiv în Țara Maramureșului despre care știam de la tata că era singura zonă din România care-și mai păstra tradițiile. Ani la rând m-am întrebat dacă aici mai există tradițiile, meșteșugurile și obiceiurile care-i duseseră faima peste hotare.

Moș Pupăză (Pătru Godja) a fost unul dintre cei mai mari cioplitori în lemn ai Maramureșului. A transmis mai departe meșteșugul artei cioplitului în lemn sau va intra în categoria meșteșugurilor uitate? Victoria și Isidor Berbecaru sunt creatori de covoare vegetale în Botiza, Maramureș. Sunt ultimii meșteșugari de covoare vegetale? Ion Stan Pătraș și urmașul său, Dumitru Pop Tincu: meșteșugul crucii de Săpânța s-a păstrat nealterat sau s-a modernizat? Anuța Ciceu din Budești, maestră în cămăși și alte țesături, zadii și trăistuțe; în Călinești, Ana Andreică. Cioareci și gube – straiele ancestrale – mai făcea doar Ioan Berci. Meșterul Nicoară Hotea era renumit pentru cojoacele cu ”sute de oglinzi pentru a speria dracii când își văd chipul în vârtejul jocului”. Se mai găsesc, poate, prin lăzile de zestre. Dar se mai poartă? Când, cum, unde? Mai țese sau mai coase cineva? Ajung fusurile și războaiele de țesut obiecte de decor în casă sau muzeu? Vorbim, practic, despre câteva dintre elementele identității românești. Se mai transmit meșteșugurile din generație în generație în condițiile în care mai toți tinerii pleacă să lucreze în străinătate? Asistăm, oare, astăzi la dispariția meșteșugurilor tradiționale? Obiectele tradiționale sunt înlocuite cu chinezărisme, kitsch-uri sau cu cele de duzină, fabricate industrial? Motivele străvechi se păstrează sau se transformă în motive moderne? Zonele tradiționale românești se transformă sau se păstrează nealterate de veacuri?

Cu întrebările astea am plecat în Țara Maramureșului, Valea Marei, pe la jumătatea lui august; ultima oară am fost aici în vara anului 2000. După primele comune văzute – Bogdan Vodă, Rozavlea, Bârsana – nicicând n-am fost mai dezamăgită. Orgolii și betoane. În comunele mari din Maramureș găsești vile de toate culorile, de 1, 2, sau 3 etaje. Reușita maramureșeanului plecat la muncă peste hotare, în Spania, Italia, Germania, Irlanda, se măsoară în funcție de dimensiunea casei construite. Cu cât este mai mare, cu atât este mai bine pentru mândria lui în fața satului. Unele case au porți și ziduri moderne, din fier forjat, altele păstrează poarta tradițională maramureșeană, mai veche sau mai nouă, după posibilități. Tinerii și cei cu putere de muncă pleacă în străinătate pentru a agonisi averi, dar se întorc în fiecare an, în august, în concediu. Case și mașini. Mașini și case. Acestea sunt prioritățile aici, în unele zone din Țara Maramureșului. BMW-urile și Audi-urile predomină. E o practică obișnuită a ultimilor ani să vezi câțiva tineri îmbrăcați în costumul tradițional de duminică, în mașinile lor, cu numere roșii de înmatriculare, pe drumul spre biserică, deși drumul acela n-are nici 500 de metri. Dar întregul sat trebuie să vadă cât de mult au reușit ei în ultimul an; doar n-au plecat degeaba să muncească afară. De cele mai multe ori, aici rămân bătrânii să aibă grijă de construcții, majoritatea nefinalizate (la roșu). Read more about Maramureșul, între tradiție și modernitate

Rural Fest 2017

Producatori romani de legume, fructe, preparate din carne si lactate, mancaruri si bauturi traditionale dar si mestesuguri pretioase – toate acestea se vor regasi, timp de 3 zile, in inima Bucurestiului. In septembrie, Verde Stop Arena se transforma intr-un targ autentic, omagiu adus minunatului sat romanesc si bogatiilor acestuia. Generozitatea este una dintre trăsăturile poporului […]

Există o identitate europeană în arhitectură?

Există o identitate europeană în arhitectură? O echipă a călătorit în 16 orașe europene – de la Londra la Lisabona, de la București la Trondheim – punând această întrebare celor mai inovatori 16 arhitecți din Europa. Ei au în comun trei lucruri: credința în valorile europene, o viziune a viitorului și Premiul UE pentru arhitectură […]

Caravana SMURD „Fii pregătit”

Există situații limită în care câteva secunde pot schimba totul. Pentru astfel de momente, Caravana SMURD „Fii pregătit” organizează cursuri de instruire pentru acordarea primului ajutor în situații de urgență în toată țara în 2017. Proiectul este inițiat de Fundaţia pentru S.M.U.R.D. şi susținut financiar de Fundația Vodafone România cu 400.000 de euro. Caravana constă […]

Avem nevoie de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) la București

Agenția Europeană pentru Medicamente (cu acronimul EMA, de la denumirea în limba engleză – European Medicines Agency) protejează și promovează sănătatea oamenilor și a animalelor, evaluând și monitorizând medicamentele din Uniunea Europeană (UE) și Spațiul Economic European (SEE). Read more about Avem nevoie de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) la București

Tilos, prima insulă independentă din punct de vedere energetic din Marea Mediterană

Tilos, o micuță insulă a Greciei, este pe punctul de a deveni prima insulă independentă din punct de vedere energetic din Marea Mediterană. Inițiativa, denumită TILOS, se datorează colaborării cu Universitatea Anglia (UEA) și a Universității de Științe Aplicate din Pireus, angajându-se 15 companii și instituții din șapte țări europene. Scopul principal al proiectului este acela de a demonstra potențialul rețelelor miniere de tip hibrid compuse din energie solară și eoliană.

Proiectul TILOS a fost lansat în februarie 2015, beneficiind de finanțare prin programul Orizont 2020 al Uniunii Europene pentru cercetare și inovare și este planificat să dureze patru ani, bugetul total ajungând la 15 milioane de euro. Până în prezent, TILOS a primit 11 milioane de euro de la Orizont 2020, 3 milioane de euro din industrie și 1 milion de euro din investiții private. Read more about Tilos, prima insulă independentă din punct de vedere energetic din Marea Mediterană

Aer, mare, soare, raiul sufletului meu

Cum arată raiul sufletului tău? Aer, mare, soare sunt cele trei cuvinte-cheie ale sufletului meu. Raiul în care îmi încarc bateriile și îmi adun gândurile. Pe plajă, la umbra unui copac sau a unei umbrele, cu o carte alături, o cafea și, bineînțeles, aproape de marea de la care în niciun an nu pot să-mi iau La revedere. Pentru că, atunci când mi se spune ”Hai să dăm o fugă până la mare!”, nu stau prea mult pe gânduri, îmi fac un bagaj și plec. Dar n-o pot vedea de atâtea ori pe cât mi-aș dori (din cauza timpului și a bugetului limitat), iar marea ajunge să fie echivalentă, de cele mai multe ori, cu luna de pe cer. Raiul sufletului meu.

Aer, mare, soare. În fiecare an mă gândesc la cuvintele astea și, ori de câte ori mi-e dor să le simt mai aproape, mă uit la scoicile și cochiliile de melci de pe birou. Iar ești cu gândul la mare?, mă întreabă colegii. Iar! Mă întorc la tine iar și iar… Mare Albastră, vorba cântecului. Pe repeat, desigur.

Nu caut lux, nu caut all inclusive, nu vreau să depind de programul de masă, iar de televizor nu am nevoie. Doar aer, mare, soare. Pot să dorm chiar și pe plajă, dacă am unul-doi-trei copaci în preajmă. Însă, din păcate, stațiunile de pe litoralul românesc nu mai abundă în vegetație. În afară de drumul care duce spre Neptun (și atenție, doar drumul!), nicio stațiune nu are copaci pe plajă. Cândva existau în Mamaia. Cândva… până să fie tăiați sau uscați intenționat și înlocuiți cu palmieri costisitori, care se ofilesc mai devreme de septembrie. Spre deosebire de satele bulgărești prin care am trecut chiar în această vară și în care găsești, din loc în loc, copaci. Până și aerul ți se pare că este altfel acolo. Și totuși, locul meu de suflet, raiul sufletului meu e în 2 Mai, aproape de Micul Golf, acolo unde se păstrează, de ani de zile, aceleași ritualuri de du-te-vino pline ochi cu pește și unde găsești aproape aceiași oameni. Și oricât ar vrea unii să spună că nimic nu mai e la fel aici, din contră, pentru cei care vin aici an de an, în detrimentul plajelor și a vilelor luxoase, iubesc Micul Golf și Marea, eterna mare, le iubesc așa cum sunt.

Doi kilometri mai încolo, pițipoance cu cizme peste genunchi, cerșetori ce dorm pe trotuare, folkiști și rockeri în tabere distincte, motoare de fițe, bijuterii handmade ce se vând într-un târg improvizat ad-hoc, cozile obișnuite la celebrele clătite trase-n Vamă, vile peste vile și alte vile și hoteluri în plină (re)construcție ce au luat locul copacilor ce existau cândva, dale de piatră de zeci de metri peste nisip și cele câteva fire de iarbă, tarabe cu haine hippie, librarul – un loc demodat, șezlonguri moka, dar impuse de o consumație de cel puțin 40 de lei, mitocanu’, bibi, hamsii, pizza, terase, fuste orientale, Pasărea Colibri, bere, hamace, baldachine și zdrăngăneli de chitara pe alocuri. Pe zi ce trece, Vama Veche se transformă într-un kitsch. Vama nu mai are același farmec de acum 30 de ani și nici nu-l va mai avea vreodată. Cândva, un rai al iubitorilor de natură, corturi și muzica bună, iar astăzi un rai al pițipoancelor și cocalarilor care-și duc veacul în singurul hotel de 3 stele „ancorat” pe plajă. Și totuși, ca să te simți bine în Vamă, trebuie să nu-ți pese de ceea ce vezi în jurul tău, să ignori orice ți s-ar părea ciudat, nelalocul lui ori kitchos. Să-ți pese, așa cum ziceam la început, doar de aer, mare, soare. Read more about Aer, mare, soare, raiul sufletului meu