Arta spionajului la curtea imperială rusă

Spionajul, Varvara, avea să-mi spună mai târziu principalul spion al curții Rusiei, este arta de a folosi oameni care nu cred în loialitate, ale căror aspirații sunt disproporționate și imprevizibile, iar ale căror motivații sunt întotdeauna suspecte. Oricine poate fi cumpărat de un ofertant mai bun. Chiar dacă lucrează pentru noi. Cei mai buni spioni nu sunt cei care fac asta de frică sau pentru bani. Cei mai buni spioni sunt cei ale căror dorințe cele mai adânci sunt împlinite de stăpânul lor.

Istoria spionajului are rădăcini adânci. Chiar și în Biblie apar cazuri de spionaj; apoi, cine nu cunoaşte celebra legendă a calului troian? Totuşi, se pare că Alexandru Macedon a fost primul care a folosit cenzurarea corespondenţei (în anul 334 î.e.n). Iar în antichitate erau cunoscute multe metode de spionaj: cifrul, porumbeii călători, iscoadele, agenţii secreţi; în evul mediu, biserica însăşi a avut o reţea de spionaj ramificată în multe ţări. Mai târziu, în epoca Renaşterii începe să se dezvolte şi arta contraspionajului; iar în secolul al XIX-lea, spionajul a devenit, practic, un model politic, social şi cultural.

Nu spune mai mult decât este nevoie. Ferește-te de cei care pun prea multe întrebări. Urmărește-i pe cei cu palma transpirată și privirile nervoase. Ținte minte că nu există locuri sigure și nicio încăpere nu poate fi complet sigilată. Să nu te încrezi în bunătatea care ți se arată: toate darurile și zâmbetele sunt încercări de mituire.

Toată lumea este dezgustată de spioni şi de turnători, însă, pe de altă parte, toată lumea îi iubeşte. Pentru că în mâinile spionilor se ascund, de fapt, frâiele puterii…

Abia sosită la palat, tânăra prințesă, Sofia, înţelege că trebuie să se iniţieze în tainele curţii și încearcă să afle cât mai multe despre toţi cei din jur. Iar aceste lucruri le va afla prin intermediul Varvarei Nikolaevna, fiica unui legător de cărți polonez, care, la rândul ei, va fi inițiată în arta spionajului de către cancelarul Bestujev. ”Nu refuzam niciodată. Să cunoști lucruri pe care alții le cred bine ascunse este ca opiul.” spunea Varvara care nu mai era croitoreasă, o servitoare anonimă la palat. Însă Varvara va face un fel de triplu joc, va spiona atât pentru maestrul ei, cât și pentru țarina Elisabeta și prințesa Sofia. „Țarina are nevoie de poveștile ei, iar eu am nevoie de ale mele, Varvara. Eu te protejez și îți țin spatele.” i-a spus cancelarul Bestujev.  Varvara va învăța să se folosească de informații astfel încât țarina Elisabeta să îi iubească mai mult pe unii și să-i urască pe alții. Realizează, astfel, că poate influența deciziile Elisabetei. Apoi, Varvara se va dedica trup și suflet celei din urmă, celei care va deveni legendara Ecaterina cea Mare, pentru ca, în final, să descopere un adevăr tulburător…

”-Ascultă.

-Privește.

-Ține minte.

-Minte-i pe toți, în afară de mine, și nu vei regreta.

-Întoarce-te.”

Dacă aș face un top al celor mai puternice femei din istorie, Ecaterina cea Mare ar fi prezentă în primele 5. De ce? Veți descoperi personalitatea sa complexă, atent creionată în roman de Eva Stachniak.

Palatul de iarnă” este un roman istoric – publicat de editura ALL – despre o parte (importantă) din viața Ecaterinei cea Mare și împletit, pe alocuri, cu elemente de ficțiune. Eva Stachniak dezvăluie, pe lângă măștile personajelor și secretele curții imperiale, atmosfera și luxul palatului propriu-zis. Se știe că a suferit n modificări pentru că trebuia să fie o operă arhitecturală monumentală demnă de țari și țarine. În prezent, palatul face parte din complexul muzeal Ermitaj care găzduiește una dintre cele mai mari colecții de artă din lume.

palatuldeiarna

Acest articol a fost citit de 981 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge