Anca Vasiu, un arhitect cu suflet de pictor

Când i-au pus părinții creioanele în mână, la vârsta de 3 ani, Anca Vasiu a și câștigat primul concurs de desen cu tema de 1 iunie. Mama, profesoară și tata, topograf geodez la Institutul de proiectare din Slatina-Olt, au încurajat-o să deseneze. În școala generală, a fost remarcată de profesoara de desen, care i-a sfătuit pe părinți s-o înscrie la ore de desen, la Palatul Copiilor. Aici l-a cunoscut pe pictorul Nicolae Truță și aici a învățat și s-a relaxat pictând după orele de liceu și în vacanțe. Datorită pictorului și-a lansat, în 2001, prima expoziție personală, ”Poeme cromatice”, cu 50 de tablouri în ulei și la care a lucrat doi ani. Vernisajul a avut loc la Galeria de Artă a Muzeului de Istorie din Slatina. ”Toți pictorii solari s-au aplecat asupra minunățiilor naturii: Van Gogh asupra chiparoșilor, a lanurilor de grâu, Luchian asupra florilor, Tonitza asupra florilor vorbitoare și întrebătoare – copiii. Tu ne-ai adus astăzi un crâmpei din satul tau pe care îl iubești atât de mult și pentru care îți mulțumim.” i-a spus pictorul Nicolae Truță într-o scrisoare care a fost citită la vernisaj. Anca era atunci în clasa a XI-a , profil matematică-informatică, dar știa clar ce voia să facă mai departe: facultatea de arhitectură sau de arte frumoase.

”Eu vreau să fac arhitectura și, dacă este nevoie, dau și până la pensie… până intru.”

În clasa a XII-a, a făcut naveta săptămânal la București pentru a se pregăti de admitere la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. La 19 ani a devenit studentă la Arhitectură, deși mama a rugat-o să se înscrie și la geografie-engleză. ”Să am un backup, pentru că se temea că la arhitectură se intră greu și credea că eu, fiind la mate-info, am șanse mici să concurez cu cei de la liceele de profil artistic sau de arhitectură din București, care doar asta făceau toată ziua: desenau. Nu își dădea seama dacă orele de pregatire în particular și talentul și ambiția mea erau suficiente… Minunații ahitecți și mentori care mi-au marcat orele de pregătire la desen sunt arh. Severica Mitrache din Slatina și arh. Serban Nitulescu din București. Alături de maestrul Nicolae Truță sunt cei trei mentori ai mei”, spune Anca. Nu s-a înscris și la geografie-engleză. ”I-am zis: ”Eu vreau să fac arhitectura și, dacă este nevoie, dau și până la pensie… până intru”, continuă ea.

”Eu nu sunt artist sticlar, nu suflu sticla, sunt un arhitect cu suflet de pictor”

Anca a lucrat în birouri mari de arhitectură, la proiecte ample de restaurare și proiectare. A colaborat la proiecte de amenajare interioară pentru magazine (Ina Center Tomis Constanța, Migato și Benissimo din Liberty Mall București, NewLook din Polus Center Mall Cluj și Afi Cotroceni), bănci, apartamente, case; s-a ocupat de restaurarea Teatrului Maria Filotti Brăila, iar în 2013 a redesenat digital Columna lui Traian, un proiect în colaborare cu Muzeul Național de Istorie din București. ”Însă, în acest moment, pictura pe sticlă este ceea ce mă definește”, spune Anca.

A  primit cadou de ziua ei, de la cea mai bună prietenă, arh. Oana Gheorghiu, o sticlă pictată cu Pasărea Phoenix. I-a plăcut atât de mult, încât a rugat-o s-o inițieze în tehnica vitraliului aparent. ”Am simțit, de cum am văzut sticla aceea, că vreau să pictez și eu pe sticlă și să încep un nou capitol pe plan artistic.”

În toamna lui 2013, Anca Vasiu și-a deschis PFA pe Domeniu artistic si Activități de design specializat. Pictează vaze, boluri, bomboniere, sticle, borcane, ceasuri, decantere și carafe, farfurii și platouri, ornamente și decorațiuni, pahare, suporturi de lumânări, icoane. ”La început, tot ce am pictat, am oferit cadou și, ca să îmi rămână amintire, fotografiam piesele și le urcam pe pagina de facebook Sticlă pictată.” Paharele pentru miri sunt în topul preferințelor și al vânzărilor.

Târgurile la care a participat au făcut-o să realizeze că arta ei e îndrăgită și că merită să continue. ”Participările la târgurile organizate de Piața Țărănească de la Muzeul Țăranului Român m-au pus în contact cu oameni valoroși, care se opreau zâmbind admirativ lângă standul meu. Grigore Leșe este unul dintre ei. Îmi spuneau că sunt foarte vesele și frumos colorate, că îi binedispune cromatica și că emană multă sensibilitate. Alții, necunoscători sau săturați de kitschuri, mă întrebau dacă sunt ștanțate sau aplicate; nu le venea să creadă că sunt pictate manual. Am fost întrebată și de unde le import și s-au bucurat să afle că sunt ”Fabricat în Romania”, aici… în București. Multora le-am stârnit amintiri de pe vremea când existau secții de pictură pe sticlă în fabricile de profil și îmi povesteau de seturile de pahare pictate din vitrinele părinților sau ale bunicilor”, spune ea.

Anca Vasiu își dorește să participe la revenirea artei decorative și, în particular, a sticlăriei pictate manual în România. I-a susținut cu sfaturi și informații pe cei care pictează pe sticlă. ”Așa cum și eu am fost îndrumată și învățată, mi se pare firesc să îndrum la rândul meu.” I-ar plăcea să vadă și în Centrul Istoric din București câteva magazine de sticlărie printre atâtea baruri și restaurante, așa cum a văzut la Praga, în centrul istoric, ”aproape pe fiecare stradă, câte un magazin sau mai multe cu sticlărie suflată, pictată și cristal.” ”Ne lipsesc magazinele de sticlărie, sticla pictată sau suflată. Ar merita reînviată memoria locului la Curtea Sticlarilor – cu atelierele și cuptoarele ei unde se sufla sticla și magazinele cochete de suveniruri – actuala Curte a berarilor. Eu nu sunt artist sticlar, nu suflu sticla, sunt arhitect cu suflet de pictor și doresc să pictez pe piesele suflate de ei; dar ei îmi spun că nu au cuptoare, că îi costă mult închirierea unui cuptor și, ca atare, prețul în sine al obiectului suflat crește mult și îmi zic că momentan nu rentează. Ar trebui să aștept să-și cumpere cuptoarele lor… Mă doare sufletul să văd artiști ajunși vânzători sau taximetriști sau muritori de foame cu cartoane agățate de gât cerșind la metrou”, continuă ea.

Totuși, Anca Vasiu crede că, într-o lume în care criza economică și-a făcut simțite efectele sale dezastruoase în toate domeniile și în care arta a ajuns, în cel mai bun caz, ultima pe lista de cumparaturi – fiindcă de obicei nu-i trecută, încă mai este loc pentru oricine are talentul, dorește să se afirme și muncește cu dedicare și seriozitate în acest sens. ”Este nevoie și de dramul de noroc, dar este vitală și susținerea din partea familiei”, încheie arhitecta care, în fiecare lucrare, pune ”fărâme din sufletul” ei.

Pe Anca Vasiu o puteți găsi, în perioada 3-5 martie 2017, la Târgul Ghidul Miresei, dar și pe pagina de facebook Sticlă pictată manual sau pe site-ul sticlapictata.ro

foto colecția personală Anca Vasiu

Acest articol a fost citit de 696 ori

Post Author: Irina Bartolomeu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

CommentLuv badge