Idei pe verticala

Sunt adepta conceptului kaizen de ceva timp. Ce inseamna kaizen? Termenul vine din “kai” care inseamna in japoneza schimbare si “zen”, filosofia echilibrului, a binelui. Adica un sistem de imbunatatire continua. Filosofia kaizen a pornit din lumea automobilelor si se aplica, in general, in industria producatoare de mare serie, Toyota fiind un exemplu celebru; ideea de baza fiind eliminarea pierderilor, reducerea costurilor si cresterea productiei cu 50-100%. Totusi principiile kaizen pot fi aplicate cu succes in orice tip de companie care isi doreste acest lucru. Este un stil de management, dar si o filosofie de viata.

Cel mai important principiu, dupa parerea mea, fata de stilul de management clasic in care solutiile vin de sus in jos – de la manager si pana la femeia de serviciu sau agentul de paza -, in filosofia kaizen, solutiile vin invers, de jos in sus, adica de la angajati (gemba) catre manager. Angajatii au astfel un rol esential in cadrul companiei. Ideea generala este ca fiecare sa gaseasca solutii de imbunatatire a procesului de lucru. Angajatii angrenati astfel prin conceptul kaizen devin constienti de rolul pe care il joaca in procesul de imbunatatire al muncii in companie si devin, implicit, mai responsabili si mai disciplinati. Accentul se pune, deci, pe comunicare, motivare si recompensare. (Celelalte principii ale filosofiei kaizen fiind sortarea – separarea lucrurilor de care este nevoie de cele inutile, ordonarea – aranjarea lucrurilor pentru a putea fi usor de gasit si folosit, curatenia – pastrarea curateniei la locul de munca, standardizarea – initierea unor metode pentru a evita aparitia problemelor 1,2,3 si autodisciplina).

Implementarea conceptului kaizen nu implica resurse financiare, ci din contra, o minte deschisa, dorinta de imbunatatire si de schimbare/transformare, de observare si de urmarire a datelor statistice ale calitatii.

In SUA si Europa, se utilizeaza metode similare, dar bazate pe principiul “o idee buna contra unui bonus bun!” Un studiu comparativ asupra metodelor, realizat in 1999, de catre Asociatia Americana pentru Sisteme de Sugestii si Asociatia Japoneza pentru Resurse Umane, a aratat ca, pe un esantion de 555 de companii din fiecare tara, numarul total de sugestii inregistrate in SUA era de 996 de mii, in timp ce in Japonia, utilizandu-se Kaizen – Teian, acesta depasea 60 de milioane. Profitul net realizat, in medie, prin aplicarea a 100 de sugestii era in SUA de 22.800 USD, iar in Japonia depasea 365.000 USD. (www.markmedia.ro/press_review_show.php?g_id=167)

Din pacate, in Romania, sunt foarte putine companii care aplica filosofia kaizen. De obicei se merge pe premiza ca seful le stie pe toate si nu accepta ideile mai bune ca ale lui. Se munceste cu capul “plecat”, iar daca cineva indrazneste “sa ridice capul”, este persona non grata si este eliminat…
Eu, personal, prefer sa angajez si sa am in echipa oameni mai destepti decat mine, care sa-si doreasca sa se perfectioneze continuu si sa-si imbunatateasca metodele, oameni cu care sa pot discuta si pe care sa ma pot baza. Este de la sine inteles ca orice schimbare pozitiva va afecta in mod pozitiv intregul sistem.

Ma bucur ca la jobul actual se practica acest concept cumva involuntar. Imi pot exprima intotdeauna nemultumirile, problemele intampinate si pot veni oricand cu solutii de imbunatatire care pot fi aplicate. Inseamna, practic, placerea si satisfactia de a munci aici…

Totodata am intalnit principii ale filosofiei kaizen, aplicate tot in mod involuntar sau poate in mod constient si in mediul online… Am pus suflet intr-un proiect online, intr-o echipa in care m-am simtit extraordinar. Am contribuit, ca toti ceilalti membri ai echipei, la dezvoltarea proiectului respectiv. Am fost intrebati mereu si am propus idei/solutii de imbunatatire de care s-au tinut cont si care au fost aplicate in limita posibilitatilor tehnologice… Asta pana cand noul “sef care le stie pe toate” a trecut la eliminarea celor care indrazneau sa critice constructiv noile idei implementate… Idei la care nu mai aveam acces, nu mai eram consultati, intrebati… Tipul de sef despre care vorbeam anterior ca nu accepta oamenii mai destepti ca el. Dintr-odata, cei cu idei deveneau o piedica in calea dezvoltarii “armonioase”, iar cei ramasi, genul de lingai/pupincuristi ori prea fricosi sa mai comenteze ceva. Un sef isi poate face propriile reguli si le accepti cu capul “plecat” ori ba. Dar aici deja nu mai vorbim de kaizen…